Sari la conținut

tărbăcire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din tărbăci.

Pronunție

  • AFI: /tər.bə'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
tărbăcire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tărbăcire tărbăciri
Articulat tărbăcirea tărbăcirile
Genitiv-Dativ tărbăcirii tărbăcirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a tărbăci și rezultatul ei.


Traduceri