tărbăcire
română
Etimologie
Din tărbăci.
Pronunție
- AFI: /tər.bə'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului tărbăcire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tărbăcire | tărbăciri |
| Articulat | tărbăcirea | tărbăcirile |
| Genitiv-Dativ | tărbăcirii | tărbăcirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a tărbăci și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri