tărbacă
română
Etimologie
Din a tărbăci (derivat regresiv).
Pronunție
- AFI: /tər'ba.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tărbacă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tărbacă | tărbace |
| Articulat | tărbaca | tărbacele |
| Genitiv-Dativ | tărbacei | tărbacelor |
| Vocativ | tărbacă | tărbacelor |
Expresii
- (fam.) A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbacă = a) a bate zdravăn; b) fig. a batjocori, a ocărî; a-și bate joc de cineva, a da în tărbăceală
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online