Sari la conținut

tărbacă

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a tărbăci (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /tər'ba.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tărbacă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tărbacă tărbace
Articulat tărbaca tărbacele
Genitiv-Dativ tărbacei tărbacelor
Vocativ tărbacă tărbacelor


Expresii

  • (fam.) A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbacă = a) a bate zdravăn; b) fig. a batjocori, a ocărî; a-și bate joc de cineva, a da în tărbăceală


Traduceri

Anagrame

Referințe