tăsmăluță

română

Etimologie

Din tasma + sufixul -ăluță.

Pronunție

• AFI: /təs.mə'lu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului tăsmăluță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tăsmăluță	tăsmăluțe
Articulat	tăsmăluța	tăsmăluțele
Genitiv-Dativ	tăsmăluței	tăsmăluțelor
Vocativ	tăsmăluță	tăsmăluțelor

1. (reg.) diminutiv al lui tasma.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online