tabar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză tabar.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
tabar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tabar tabare
Articulat tabarul tabarele
Genitiv-Dativ tabarului tabarelor
Vocativ tabarule tabarelor
  1. haină largă care se purta în evul mediu, deasupra armurii.


Traduceri

Anagrame

Referințe