tahmin

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din turcă tahmïn.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
tahmin
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tahmin tahminuri
Articulat tahminul tahminurile
Genitiv-Dativ tahminului tahminurilor
Vocativ tahminule tahminurilor
  1. (înv.) socoteală, deviz aproximativ; (p.ext.) aproximație.


Traduceri

Anagrame

Referințe