socoteală
Aspect
Etimologie
Pronunție
- AFI: /so.ko'te̯a.lə/
Substantiv
Declinarea substantivului socoteală | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | socoteală | socoteli |
Articulat | socoteala | socotelile |
Genitiv-Dativ | socotelii | socotelilor |
Vocativ | socoteală | socotelilor |
- calculare, calcul numeric, evaluare numerică.
- cont, situație (de venituri și cheltuieli).
- (fam.) fiecare dintre cele patru operații aritmetice fundamentale.
- sumă de bani datorată (pentru o consumație, o cumpărătură etc.); notă de plată.
- privire asupra unor fapte din trecut; bilanț.
- proiect, plan, gând; idee.
- rost, rațiune; măsură.
- (fam.) treabă, lucru.
Locuțiuni
Expresii
- A face (sau a da cuiva) socoteala = a plăti (cuiva) ceea ce i se cuvine, ceea ce are de primit
- Pe socoteala mea (sau a ta etc.) = pe cheltuiala mea (sau a ta etc.)
- A-și greși socotelile = a se înșela în așteptări; a nu izbuti
- A ieși la socoteală (cu ceva sau cu cineva) = a ajunge la o rezolvare convenabilă, favorabilă (în legătură cu ceva sau cu cineva)
- A pune (ceva) la socoteală = a lua în considerație (ceva)
- A pune (ceva) în socoteala cuiva = a obliga pe cineva să plătească (ceva); a imputa cuiva (ceva)
- A-i veni (cuiva) la socoteală = a-i fi (cuiva) pe plac; a-i conveni
- (pop.) A-și da cu socoteala (că)... = a fi de părere că..., a crede că..
- A da socoteală cuiva (de ceva) = a răspunde în fața cuiva (de ceva)
- A ține socoteală de... = a lua în considerare, a avea în vedere
- Pe socoteala cuiva = în legătură cu cineva
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online