tanaj

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză tannage.

Pronunție

  • AFI: /taˈnaʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
tanaj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tanaj tanaje
Articulat tanajul tanajele
Genitiv-Dativ tanajului tanajelor
Vocativ tanajule tanajelor
  1. (rar) tăbăcire.


Traduceri

Referințe