tartoriță

română

Etimologie

Din tartor + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /'tar.to.ri.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului tartoriță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tartoriță	tartorițe
Articulat	tartorița	tartorițele
Genitiv-Dativ	tartoriței	tartorițelor
Vocativ	tartoriță	tartorițelor

1. drăcoaică, diavoliță; (fig.) femeie rea, afurisită.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online