tartor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Confer tartar.

Pronunție

  • AFI: /'tar.tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
tartor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tartor tartori
Articulat tartorul tartorii
Genitiv-Dativ tartorului tartorilor
Vocativ tartorule tartorilor
  1. căpetenia dracilor; (p.gener.) drac.
  2. (fig.) conducătorul unei tagme, al unui grup, care conduce cu asprime, despotic.
  3. (fig.) om fără scrupule, care își impune voința, care terorizează, care comite fapte reprobabile.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe