tavernier

franceză

(français)

Etimologie

Atestat în franceză veche, care provine din latină tabernārius. Echivalent cu taverne („tavernă”) + -ier.

Pronunție

• AFI: /ta.vɛʁ.nje/

Substantiv

tavernier m., taverniers pl.

1. (înv.) proprietar de tavernă, cârciumar

Cuvinte derivate

• tavernière

Cuvinte apropiate

• taverne

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire