proprietar

română

Etimologie

Din franceză propriétaire < latină proprietarius.

Pronunție

• AFI: /pro.pri.e'tar/

Substantiv

Declinarea substantivului proprietar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	proprietar	proprietari
Articulat	proprietarul	proprietarii
Genitiv-Dativ	proprietarului	proprietarilor
Vocativ	proprietarule	proprietarilor

1. persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; (spec.) persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei).

Cuvinte derivate

• proprietară
• proprietăreasă
• proprietăresc
• proprietărime
• împroprietări

Cuvinte compuse

• mare proprietar

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online