templier
română
Etimologie
Din franceză templier.
Pronunție
- AFI: /tem.pli'er/
Substantiv
| Declinarea substantivului templier | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | templier | templieri |
| Articulat | templierul | templierii |
| Genitiv-Dativ | templierului | templierilor |
| Vocativ | templierule | templierilor |
- (la pl.) ordin de călugări militari din evul mediu (care au participat la cruciade); (și la sg.) călugăr care făcea parte din acest ordin.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online