tertel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă tirtil.

Pronunție

  • AFI: /terˈtel/


Substantiv


Declinarea substantivului
tertel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tertel terteluri
Articulat tertelul tertelurile
Genitiv-Dativ tertelului tertelurilor
Vocativ tertelule tertelurilor
  1. (înv.) șnur sau ciucure din fire de mătase sau de aur.


Traduceri

Referințe