ciucure

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Variante

Etimologie

Din latină cicculum (= ciccumciorchine”).

Pronunție

  • AFI: /'ʧju.ku.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciucure
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciucure ciucuri
Articulat ciucurele ciucurii
Genitiv-Dativ ciucurelui ciucurilor
Vocativ ciucure ciucurilor
  1. ornament făcut dintr-o împletitură sau dintr-un mănunchi de fire, cu care se împodobesc marginile unui covor, ale unei draperii, unui obiect de îmbrăcăminte etc.
  2. (rar) țurțur de gheață.
  3. (la pl.; urmat de determinări) ornamente de cristal sau de sticlă care atârnă de marginile candelabrelor sau ale lămpilor.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

  • (loc.adj. și adv.) (plin) ciucure (de... sau cu...) = (încărcat) până la refuz (de... sau cu...).


Traduceri

Anagrame

Referințe