tihnire

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din tihni.

Pronunție

  • AFI: /tih'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
tihnire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tihnire tihniri
Articulat tihnirea tihnirile
Genitiv-Dativ tihnirii tihnirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a tihni și rezultatul ei.


Traduceri