tihnire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din tihni.

Pronunție

  • AFI: /tih'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
tihnire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tihnire tihniri
Articulat tihnirea tihnirile
Genitiv-Dativ tihnirii tihnirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a tihni și rezultatul ei.


Traduceri