tinctură

Vezi și : tinctura

română

Etimologie

Din latină tinctura. Confer franceză teinture.

Pronunție

• AFI: /tinkˈtu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului tinctură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tinctură	tincturi
Articulat	tinctura	tincturile
Genitiv-Dativ	tincturii	tincturilor
Vocativ	tinctură	tincturilor

1. medicament obținut prin dizolvarea în alcool sau în eter a elementelor active dintr-o plantă, dintr-un produs chimic etc.

Cuvinte derivate

• tinctura

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din tinctura.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tinctura.

Anagrame

• cărunțit
• cruntați

Referințe

• DEX '98 via DEX online