tinerime

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din tânăr + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /ti.ne'ri.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
tinerime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tinerime invariabil
Articulat tinerimea invariabil
Genitiv-Dativ tinerimii invariabil
Vocativ tinerime invariabil
  1. tineret.


Traduceri

Anagrame

Referințe