tiptil

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din turcă tebdil.

Pronunție


Adverb

  1. fără zgomot, ușor, cu grijă (pentru a nu fi auzit).
    Merge tiptil.
  2. pe furiș, pe nesimțite; pe ascuns (pentru a nu fi văzut, pentru a nu se da de gol).

Expresii

  • (înv.) A se îmbrăca tiptil = a se deghiza, a se travesti


Traduceri

Referințe