tobiță

română

Etimologie

Din tobă + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /to'bi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului tobiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tobiță	tobițe
Articulat	tobița	tobițele
Genitiv-Dativ	tobiței	tobițelor
Vocativ	tobiță	tobițelor

1. diminutiv al lui tobă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• boțita

Referințe

• DEX '98 via DEX online