torpila

română

Din franceză torpiller.

Conjugarea verbului torpila
Infinitiv	a torpila
Indicativ prezent pers. 1 sg.	torpilez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să torpileze
Participiu	torpilat
Conjugare	I

(v.tranz.) a ataca o navă dușmană cu torpile, a scufunda o navă cu ajutorul torpilelor.
(v.tranz.) (fig.) (fam.) a face să eșueze, a submina un plan, o acțiune etc.