torpila
Etimologie
Din franceză torpiller.
Pronunție
- AFI: /tor.pi'la/
Verb
| Conjugarea verbului torpila | |
| Infinitiv | a torpila |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
torpilez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să torpileze |
| Participiu | torpilat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a ataca o navă dușmană cu torpile, a scufunda o navă cu ajutorul torpilelor.
- (v.tranz.) (fig.) (fam.) a face să eșueze, a submina un plan, o acțiune etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online