tortiță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din toartă + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /tor'ti.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tortiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tortiță tortițe
Articulat tortița tortițele
Genitiv-Dativ tortiței tortițelor
Vocativ tortiță tortițelor
  1. diminutiv al lui toartă.


Traduceri

Referințe