trâmbițare
română
Etimologie
Din trâmbița.
Pronunție
- AFI: /trɨm.bi'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului trâmbițare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trâmbițare | trâmbițări |
| Articulat | trâmbițarea | trâmbițările |
| Genitiv-Dativ | trâmbițării | trâmbițărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a trâmbița și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri