Sari la conținut

trâmbițare

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din trâmbița.

Pronunție

  • AFI: /trɨm.bi'ʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
trâmbițare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trâmbițare trâmbițări
Articulat trâmbițarea trâmbițările
Genitiv-Dativ trâmbițării trâmbițărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a trâmbița și rezultatul ei.


Traduceri