trâmbița
română
Etimologie
Din trâmbiță.
Pronunție
- AFI: /trɨm.bi'ʦa/
Verb
| Conjugarea verbului trâmbița | |
| Infinitiv | a trâmbița |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
trâmbițez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să trâmbițeze |
| Participiu | trâmbițat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) a cânta, a suna din trâmbiță.
- (v.tranz.) (fig.) (fam.) a face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a răspândi, a divulga; a bate toba.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online