trântorire
română
Etimologie
Din trântori.
Pronunție
- AFI: /trɨn.to'ri.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului trântorire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trântorire | trântoriri |
| Articulat | trântorirea | trântoririle |
| Genitiv-Dativ | trântoririi | trântoririlor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a trântori și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri