Sari la conținut

trăncănire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din trăncăni.

Pronunție

  • AFI: /trən.kə'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
trăncănire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trăncănire trăncăniri
Articulat trăncănirea trăncănirile
Genitiv-Dativ trăncănirii trăncănirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a trăncăni și rezultatul ei.


Traduceri