trăncăni
Etimologie
Pronunție
- AFI: /trən.kə'ni/
Verb
| Conjugarea verbului trăncăni | |
| Infinitiv | a trăncăni |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
trăncănesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să trăncănească |
| Participiu | trăncănit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz. și tranz.) a vorbi mult și fără rost, a îndruga vrute și nevrute; a flecări, a sporovăi.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online