trăncăni

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din tranc + sufixul -ăni.

Pronunție

  • AFI: /trən.kə'ni/


Verb


Conjugarea verbului
trăncăni
Infinitiv a trăncăni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
trăncănesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să trăncănească
Participiu trăncănit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și tranz.) a vorbi mult și fără rost, a îndruga vrute și nevrute; a flecări, a sporovăi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe