trandafiruț

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din trandafir + sufixul -uț.

Pronunție

  • AFI: /tran.da.fi'ruʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
trandafiruț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trandafiruț trandafiruți
Articulat trandafiruțul trandafiruții
Genitiv-Dativ trandafiruțului trandafiruților
Vocativ trandafiruțule trandafiruților
  1. (pop.) trandafiraș.


Traduceri

Referințe