trandafir
Sari la navigare
Sari la căutare
![]() |
![]() |
română
Etimologie
Din neogreacă τριαντάφυλλο (triantáfyllo, „treizeci de foi”, apropiat, prin etimologie populară, de fir).
Pronunție
- AFI: /tran.da'fir/
Substantiv
Declinarea substantivului trandafir | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | trandafir | trandafiri |
Articulat | trandafirul | trandafirii |
Genitiv-Dativ | trandafirului | trandafirilor |
Vocativ | trandafirule | trandafirilor |
- (bot.) (Rosa) nume dat unor specii diverse de plante perene sau de arbuști ornamentali din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori divers colorate și plăcut mirositoare, folosite mult în industria parfumurilor.
- (gastr.) cârnat din carne de porc tocată mare, cu satârul, și condimentată cu mult piper și usturoi.
- A mâncat un trandafir bine fript.
- (p.ext.) dans popular executat de perechi, care se deplasează în salturi înainte și înapoi într-un tempo rapid.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- lemn de trandafir
- trandafir-de-iarnă
- trandafir-de-mare
- trandafir-de-munte
- trandafir-galben
- trandafir sălbatic
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
plantă; arbust; floare
|
|
cârnat
dans popular