transcende
Etimologie
Din latină transcendere, franceză transcender.
Pronunție
- AFI: /tran'sʧen.de/
Verb
| Conjugarea verbului transcende | |
| Infinitiv | a transcende |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
transcend |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să transcendă |
| Participiu | ' |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) (livr.) a trece dincolo de..., a păși peste..., a se ridica deasupra a ceva.
- (v.tranz.) (fil.) a depăși limita cunoașterii experimentale, perceptibile.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online