trapă
română
Etimologie
Din franceză trappe.
Pronunție
- AFI: /'tra.pə/
Substantiv
| Declinarea substantivului trapă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trapă | trape |
| Articulat | trapa | trapele |
| Genitiv-Dativ | trapei | trapelor |
| Vocativ | ' | ' |
- ușă orizontală în podeaua unei încăperi sau în puntea unei nave; chepeng.
- acoperământ așezat peste o capcană pentru prinderea animalelor.
Traduceri
Traduceri