trasare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din trasa.

Pronunție

  • AFI: /tra'sa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
trasare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trasare trasări
Articulat trasarea trasările
Genitiv-Dativ trasării trasărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a trasa și rezultatul ei.


Traduceri