trasa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză tracer.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
trasa
Infinitiv a trasa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
trasez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să traseze
Participiu trasat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a însemna pe o suprafață linia sau desenul unui drum, al unui plan, al unei figuri geometrice etc.; (spec.) a însemna pe o piesă brută conturul suprafețelor de prelucrat.
  2. (v.tranz.) a indica, a da directive în vederea unei acțiuni sau a unei activități; a arăta prin câteva idei generale ceea ce este esențial într-o problemă, într-o situație etc.; a schița.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe