treasc
română
Etimologie
Din slavă (veche) trĕskŭ.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului treasc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | treasc | treascuri |
| Articulat | treascul | treascurile |
| Genitiv-Dativ | treascului | treascurilor |
| Vocativ | treascule | treascurilor |
- tun mic, primitiv, folosit în trecut pentru a produce focuri de artificii sau pocnituri la petreceri, la serbări etc.; piuă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online