triciclu

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză tricycle.

Pronunție

  • AFI: /tri'ʧi.klu/


Substantiv


Declinarea substantivului
triciclu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ triciclu tricicluri
Articulat triciclul triciclurile
Genitiv-Dativ triciclului triciclurilor
Vocativ ' '
  1. vehicul asemănător bicicletei, cu trei roți, dintre care două sunt paralele.


Traduceri