tricou

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză tricot.

Pronunție

  • AFI: /triˈkow/


Substantiv


Declinarea substantivului
tricou
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tricou tricouri
Articulat tricoul tricourile
Genitiv-Dativ tricoului tricourilor
Vocativ ' '
  1. articol de lenjerie tricotat, care se îmbracă direct pe corp, acoperind partea lui superioară.


Traduceri