tricota
Aspect
Etimologie
Din franceză tricoter.
Pronunție
- AFI: /tri.ko'ta/
Verb
Conjugarea verbului tricota | |
Infinitiv | a tricota |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
tricotez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să tricoteze |
Participiu | tricotat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a transforma (manual sau mecanic) firele de lână, de bumbac etc. în tricot; p. ext. a confecționa obiecte de îmbrăcăminte prin împletirea în ochiuri a unor fire textile.
- A tricota un pulover.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
a lucra (manual sau cu mașini speciale) un tricot