tricota

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză tricoter.

Pronunție

  • AFI: /tri.ko'ta/


Verb


Conjugarea verbului
tricota
Infinitiv a tricota
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tricotez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tricoteze
Participiu tricotat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a transforma (manual sau mecanic) firele de lână, de bumbac etc. în tricot; p. ext. a confecționa obiecte de îmbrăcăminte prin împletirea în ochiuri a unor fire textile.
    A tricota un pulover.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe