trilui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din tril + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /tri.lu'i/


Verb


Conjugarea verbului
trilui
Infinitiv a trilui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
triluiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să triluiască
Participiu triluit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (rar) a scoate triluri, a cânta în triluri.


Traduceri

Referințe