cânta

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : cântă, canta, cantá, cantà, cantâ, çanta

română

Etimologie

Din latină cantare.

Pronunție

  • AFI: /kɨnˈta/


Verb


Conjugarea verbului
cânta
Infinitiv a cânta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cânt
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cânte
Participiu cântat
Conjugare I
  1. (v.intranz. și tranz.) a emite cu vocea sau cu un instrument un șir de sunete muzicale care se rânduiesc într-o melodie, într-un acord etc.
    A cânta o melodie, o doină.
    Cântă din fluier.
  2. (despre păsări, insecte etc.) a scoate sunete plăcute la auz. caracteristice speciei.
  3. (v.intranz. și tranz.) a scrie versuri în cinstea cuiva sau a ceva, a elogia (în versuri) pe cineva sau ceva; a descrie, a povesti ceva în versuri.
  4. (v.tranz.) (fam.) a îndruga, a înșira vorbe goale.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • Joacă cum îi cântă = face întocmai cum îi poruncește altul


Traduceri

Referințe