triplicat

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină triplicatus, franceză triplicate.

Pronunție

  • AFI: /tri.pli'kat/


Substantiv


Declinarea substantivului
triplicat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ triplicat triplicate
Articulat triplicatul triplicatele
Genitiv-Dativ triplicatului triplicatelor
Vocativ triplicatule triplicatelor
  1. a doua copie făcută după un act sau după un document.


Traduceri

Referințe