triplum

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină triplum.

Pronunție

  • AFI: /'tri.plum/


Substantiv


Declinarea substantivului
triplum
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ triplum invariabil
Articulat triplumul invariabil
Genitiv-Dativ triplumului invariabil
Vocativ triplumule invariabil
  1. (muz.) voce superioară a unei piese polifonice la trei voci în sec. XII-XIII.


Traduceri

Referințe