triplum
Etimologie
Din latină triplum.
Pronunție
- AFI: /'tri.plum/
Substantiv
| Declinarea substantivului triplum | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | triplum | invariabil |
| Articulat | triplumul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | triplumului | invariabil |
| Vocativ | triplumule | invariabil |
- (muz.) voce superioară a unei piese polifonice la trei voci în sec. XII-XIII.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online