triumvir

română

Etimologie

Din latină, franceză triumvir.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului triumvir
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	triumvir	triumviri
Articulat	triumvirul	triumvirii
Genitiv-Dativ	triumvirului	triumvirilor
Vocativ	triumvirule	triumvirilor

1. (în roma antică) fiecare dintre cei trei membri ai triumviratului.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online