triumvirat

română

Etimologie

Din latină triumviratus, franceză triumvirat.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului triumvirat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	triumvirat	triumvirate
Articulat	triumviratul	triumviratele
Genitiv-Dativ	triumviratului	triumviratelor
Vocativ	triumviratule	triumviratelor

1. (în roma antică) formă de conducere politică reprezentând alianța a trei conducători politici și militari; persoanele care dețineau această conducere.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online