trivalență
Etimologie
Din franceză trivalence.
Pronunție
- AFI: /tri.va'len.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului trivalență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trivalență | trivalențe |
| Articulat | trivalența | trivalențele |
| Genitiv-Dativ | trivalenței | trivalențelor |
| Vocativ | trivalență | trivalențelor |
- proprietate a unui element chimic de a avea valența 3.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online