tronçon

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche trons < latină populară *trunceus, din truncus („trunchi”).

Pronunție

• AFI: /tʁɔ̃.sɔ̃/

Substantiv

tronçon m., tronçons pl.

1. felie, frântură, secțiune

   Tronçons d'anguille, de brochet.

Sinonime

• morceau, section

Cuvinte derivate

• étronçonner
• tronçonnage
• tronçonner
• tronçonneur, tronçonneuse

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire