frântură
Etimologie
Din latină *franctura (= fractura) sau frânt + sufixul -ură.
Pronunție
- AFI: /frɨn'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului frântură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | frântură | frânturi |
| Articulat | frântura | frânturile |
| Genitiv-Dativ | frânturii | frânturilor |
| Vocativ | frântură | frânturilor |
- frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit.
- porțiune dintr-un întreg; fracțiune.
- (pop.) fractură.
- (rar) spărtură.
Expresii
- Frântură de limbă = vorbire încălcită; p.ext. frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online