Sari la conținut

troncănire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din troncăni.

Pronunție

  • AFI: /tron.kə'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
troncănire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ troncănire troncăniri
Articulat troncănirea troncănirile
Genitiv-Dativ troncănirii troncănirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a troncăni și rezultatul ei.


Traduceri