troncănire
Etimologie
Din troncăni.
Pronunție
- AFI: /tron.kə'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului troncănire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | troncănire | troncăniri |
| Articulat | troncănirea | troncănirile |
| Genitiv-Dativ | troncănirii | troncănirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a troncăni și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri