trupete

română

Variante

• trupet

Etimologie

Din trupă + sufixul -ete.

Pronunție

• AFI: /tru'pe.te/

Substantiv

Declinarea substantivului trupete
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trupete	trupeți
Articulat	trupetele	trupeții
Genitiv-Dativ	trupetelui	trupeților
Vocativ	trupete	trupeților

1. (fam.) soldat (fără grad).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online