cumătru

română

Etimologie

Origine disputată.

Coincide cu slavă (veche) kŭmotra, dar în forme destul de diferite de română. Mulți filologi consideră derivarea din română imposibilă pe baza slavă, și se gândesc la un masculin analogic de la cumătră care, la rândul lui, ar proveni direct din latină commater.

Pronunție

AFI: /ku'mə.tru/

Substantiv

Declinarea substantivului cumătru
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cumătru	cumetri
Articulat	cumătrul	cumetrii
Genitiv-Dativ	cumătrului	cumetrilor
Vocativ	cumătrule	cumetrilor

nașul în raport cu părinții copilului botezat ori cu alte rude.
termen de adresare la țară între bărbați de aceeași vârstă (sau mai în vârstă).
(în basme, în fabule) termen de adresare în lumea animalelor.
(p.ext.) (fam.) bărbat.

Cuvinte derivate

Traduceri

Referințe

DEX '98 via DEX online