turculeț

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din turc + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /tur.ku'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
turculeț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ turculeț turculeți
Articulat turculețul turculeții
Genitiv-Dativ turculețului turculeților
Vocativ turculețule turculeților
  1. diminutiv al lui turc.


Traduceri

Referințe