turtiță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din turtă + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /tur'ti.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
turtiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ turtiță turtițe
Articulat turtița turtițele
Genitiv-Dativ turtiței turtițelor
Vocativ turtiță turtițelor
  1. turtișoara.


Traduceri

Anagrame

Referințe